EDUCATIE


inperspectiva.roLector Universitar Doctor Adrian Peticila – Facultatea de Horticultura Bucuresti

Copacii batrani sunt ca batranii unei familii

 

 

 

Meseria de inginer horticultor

Inginerul horticultor, care poate fi si pomicultor este cel care aduce raspunsurile despre pomii fructiferi, arbusti si subarbusti. Meseria de pomicultor este o meserie grea si spectaculoasa, care poate fi comparata cu meseria de doctor. Un doctor trateaza daca apare boala, dar si previne ca sa nu ne imbonavim. In plus, stie ce trebuie ca un organism sa se dezvolte armonios si apt pentru viata. Asa este si pomicultorul. De la infiintarea unei  livezi, pana la recoltarea fructelor sau interventiile in caz de boala, toate sunt atributii care intra in sarcina pomicultorului.

Pomicultura este o stiinta aparte, care are obligatia sa trateze fiecare pom ca pe o individualitate, pentru ca nu sunt doi pomi la fel, motiv pentru care nici abordarea nu va fi identica. Din aceasta cauza, pomicultura este o stiinta care necesita multe ore de stat in camp, in livada, de “vorbit”  cu pomii si de aflat secretele lor. 

In plus, inginerul horticultor este dator sa fie mereu “up to date” cu tehnologia, cu ultimele dezvoltari ale industriilor care deservesc pomicultura, de la utilaje, la material semincer, de la virusuri noi la tehnologii de depozitare. Numai asa, pomicultura este performanta, avand toate verigile acoperite. Poti sa te ocupi taind o livada si stropind-o dupa retete pe care internetul ti le poate oferi, dar daca nu ai o viziune pe termen lung asupra livezii tale, asupra productiei si a targetului pe care ti le-ai impus, nu vei face pomicultura de calitate si din care sa si castigi.

Inceputurile mele ca pomicultor se gasesc in anii studentiei, cand am inceput sa ma interesez de pomicultura, sa stau pe langa profesorii  mei, oameni de valoare de la care am invatat meseria. Apoi, pe masura ce am deprins trucurile meseriei, am inceput sa stau din ce in ce mai mult in livada, sa lucrez efectiv, si am adunat astfel mii de ore de munca. Cu placere si sarguinta, am incercat sa invat cat pot si sa ma deprind cu tehnicile meseriei. Ce cred ca este de mare importanta, insa, pentru viitorul unui student sau pomicultor, este sa isi aleaga indrumatorii de valoare care sa il formeze si sa aiba norocul pe care l-am avut eu, sa gaseasca cadrele didactice care sa creada in el si sa ii permita sa se dezvolte, sa evolueze catre cariera. Ce am inceput in anii facultatii, odata cu profesorii de marca pe care Facultatea de Horticultura i-a avut la acea vreme, am continuat cu studiile de master si doctorat, doctorat pe care l-am finalizat sub numele academicianului David Davidescu. M-am format in ani, si continui sa invat alaturi de studentii mei, atitudine fara de care nu poti fi la catedra.

 

inperspectiva.ro

 

Asa si pomul fructifer,  creste in ani, greu, si iti da emotii de la prima zi de la plantare, cand incepi sa vezi daca s-a prins sau nu. Urmeaza luni de integrare a pomului cu spatial pomicol, primele frunze, dirijarea coroanei. Sunt lucrari care nu se fac toate in decursul unui singur sezon de vegetatie, de aceea pomicultura seamana cu  educatia si cresterea copilului: incepi de mic, trebuie sa stii ce urmaresti, sa nu te abati de la pricipiu si sa conservi ce castigi! Asa se creste si un pom, cu multa rabdare, cu foarfeca in mana si cu multa cunoastere. De aceea, satisfactia unui pomicultor care la patru ani de la plantare vede roadele in pom depaseste  cu mult orice alta bucurie. Inseamna ca timpul investit in cresterea acelui pom a fost corect gestionat si ca ai aplicat corect deciziile luate.

 

inperspectiva.ro

 

Exploatare; aspecte economice, ecologice si estetice

 In primul rand trebuie sa facem diferenta intre cultura intensiva si cultura familiala. Sunt diferente majore, de la investitie la rezultate si asteptari. Pomicultor de ocazie poate fi oricine are un mar si un cires acasa, pe care ii taie, ii ingrijeste cum stie din batrani si care fac roade cat sa se hraneasca familia si prietenii. Pierderile lui nu sunt cuantificabile si nu aduc dezastre economice familiei, dar chiar si asa, este bine sa apelezi la specialisti, la inginerul horitcol, pentru ca secretele meseriei sunt multe si ele garanteaza de fapt, un pom corect condus si o recolta bogata. Dar, poti trai bine mersi si fara inginerul Peticila! In ceea ce priveste cultura intensiva si mai ales superintensiva, aici lucrurile se schimba. Fara evaluarea si continua activitate a inginerului pomicultor, o livada nu aduce profit, ca sa nu spun ca o poti pierde in cativa ani, fara sa stii unde ai gresit. Exploatarea intensiva este greu de controlat fara specialisti pentru ca problemele sunt multe, vin din domenii conexe, de la organisme daunatoare, la animale si insecte, de la factorii edafici la depozitare. Apoi, infiintarea unei livezi tine de viziune. O viziune corecta asupra unei multitudini de factori care trebuiesc analizati atunci cand te hotarasti sa investesti in pomicultura. Deoarece pomul in sine este o individualitate care are multiple nevoi, numai inginerul specializat poate urmari - si asta nu fara ajutorul tuturor celorlalte specialitati si stiinte implicate- corect evolutia unui pom fructifer.

Un lucru important pe care cred ca Romania il mai are de invatat este ca fara un flux tehnologic complet nu reusesti sa faci profit. Infiintezi livada, cultivi, cresti, tratezi, te ocupi ca sa ai productie, culegi, depozitezi, livrezi. Majoritatea nu stie ce sa mai faca in ultimele doua etape si aceasta pentru ca inca nu avem deprinderea asocierii, pentru ca nu stim sa urmarim un produs pina la capat. Multi se trezesc cu productia stransa si pusa in lazi si abia atunci se intreaba ce fac cu fructele sau si mai rau, contractele nu se respecta sau apar intermediarii si dominatia  importurilor. Din aceasta cauza, este greu sa spui ca faci pomicultura si ca ai profit. Micii intreprinzatori se mai descurca local, dar problemele apar atunci cand vorbim de culturi intensive.

 

inperspectiva.ro

 

Un aspect important economic al pomiculturii este acela ca pomicultura inseamna investitie in sanatate. Mai mult ca orice leguma, care este “felul principal” de la masa, pomicultura livrand “desertul”. Si atunci cand prajitura cu chimicale si zahar sintetic din belsug poate fi inlocuita cu un mar sanatos de Voinesti, un strugure dulce din dealurile Prahovei sau un pumn de migdale si caise din stepele Dobrogei, atunci veti realiza ca, de fapt, vorbind despre pomicultura, vorbim de investitie in sanatatea copiilor nostri. Mai mult, stresul ne obliga la gesturi alimentare necugetate: rontaim te miri ce, infulecam dropsuri si bomboane cu coniac, mincam seara dupa ora 20 din cauza programului de munca si tot asa… Daca toate aceste obiceiuri ar fi inlocuite cu deprinderi curate si simple de a avea pe masa de lucru, pe birou sau in frigider, o mana de zmeura sau afine, niste mere, sau nuci, viata ne-ar fi mai buna. Si astfel, am stimula si productia nationala. Lucrurile sunt mereu interdependente si nimic nu este intamplator.

Am studenti care an de an trec pragul Facultatii de Horticultura si nu cred ca nu este generatie care sa nu se fi indragostit de aleea de ciresi infloriti din livada experimentala a facultatii. Cati din copiii nostri mai stiu cum arata  20 de ciresi aliniati frumos, infloriti si bland mingaiati de soare? Va spun ca putini. Aceste imagini, care inseamna  munca, pricepere, pasiune si curaj, se traduc prin viata, prin educatie intru estetic si frumos. Si din aceste considerente, nu cred ca exista  ceva mai frumos decat o livada in floare.

 

inperspectiva.ro

inperspectiva.ro

 

Aclimatizarea arborilor exotici in Romania

Desigur, poate cea mai provocatoare experienta a unui horticultor adevarat este sa reuseasca sa aclimatizeze specii noi. Este un proces complicat, de durata si care necesita multe testari si studii. Poate ca unii se pot intreba de ce sa aduci pomi, specii care nu sunt din arealul tau, cand ai tu speciile autohtone cu care nu ai probleme de cultivare? Vedeti dumneavoastra, traim modificari climaterice importante, fluctuatii mari de la rece la cald, precum si modificari ale regimului hidric atat pe sezonul cald, cat si pe sezonul rece. Aceasta da de gandit oamenilor de stiinta si cercetatorilor in domeniul horticol, dand sperante de introducere in cultura de noi specii horticole de interes. Migdalul creste la noi in Dobrogea foarte bine si pacat ca nu este o cultura luata in seama; mahalebul la fel; banana nordului ( Asimina triloba) poate fi  cultivata si prin judetul Brasov; Dyospiros kaki sau persimmon prin sudul tarii, de asemenea; Actinidia deliciosa (kiwi) si Actinidia arguta (baby kiwi), Asimina triloba sau “banana nordului” precum si Zizifus jujuba (curmalul de Dobrogea) sunt tot atatea specii care isi gasesc in acest moment rostul in tara noastra in zonele de testare. A introduce o specie in cultura unei tari este un proces complicat si de lunga durata, astfel incat nu veti vedea pepiniere sau livezi de kiwi insirate pe E85 ca livezile de meri. Dar, fiecare iarna care nu omoara toate plantele, fiecare vara care aduce fructificarea dorita, face ca specia respectiva sa deprinda o relatie corecta cu factorii edafici, temperatura, umiditate in mod special si sa se “caleasca” de la generatie la generatie. Facultatea de Horticultura dispune de un lot de specii asa-zis exotice, care arata ca se pot cultiva in conditiile tarii noastre. 

 

inperspectiva.ro

 

Plantatia de Actinidia deliciosa a fost infiintata in 1993 de colegii de la Catedra de Pomicultura  reusind sa se pastreze in tot acest interval si am avut marea bucurie sa constat ca de la an la an, plantele s-au aclimatizat si au raspuns bine la conditiile din Bucuresti. Desigur, am avut si experiente neplacute, cand un cumul de factori climaterici: seceta in toamna, plantele intra debile in iarna, seceta in iarna, geruri mari pe o perioada de mai mult de cinci zile si o primavara tardiva, au facut ca plantele de kiwi, spre exemplu, sa aiba pierderi considerabile, de la degerarea ramurilor la lipsa fructificatiilor, prima atragand, de altfel, o intreaga serie de alte deficiente. Dar acesta este sensual climatizarii: sa vezi in conditii naturale ce se intampla cu specia respectiva, care este nivelul ei de toleranta pe diversi factori, pentru ca mai apoi sa incepi ameliorarea si sa ajustezi gena acolo unde are nevoie ca sa fie compatibila cu teritoriul tau.

O specie care se comporta bine la noi in tara si care poate constitui cu succes  baza unei culturi intensive este si Actinidia arguta, baby kiwi adica, o specie asemanatoare kiwi, cu fructul mult mai mic, fara peri, mai dulce si care se poate minca fara a fi decojit. Am inceput prin a avea 20 plante, si acum, trecand peste  20 ani, am reusit sa avem in plantatie peste 30 pomi.  Incepand de anul acesta am pus pe picioare si o colectie de plante de Punica granatum, rodie, adica. Un fruct spectaculos ca si kiwi, de altfel, in ceea ce priveste aportul de vitamine si minerale. Avem premise bune pentru a ajunge sa vedem pomii din colectie  inflorind, iar dupa aceasta etapa, urmeaza legarea fructului. Planta este la inceput in ceea ce priveste studiul ei in Romania, dar sunt increzator ca putem obtine productii de fructe comestibile in scurt timp.

 

inperspectiva.ro

 

Relatia teoretica si practica a inginerului horticultor cu aspecte estetice de peisagistica sau strict utilitara

Inginerul horticultor poate fi floricultor, dendrologist, pomicultor, legumicultor, ameliorator, toate la un loc si inca ceva pe atat. In meseria cu vegetalul, fie el decorativ sau care te hraneste, niciodata sa nu spui ca limita ta este aici si mai departe nu treci. Natura, in sinea si matricea ei, este perfecta, si suntem primii care recunoastem asta atunci cand, evadand din cotidianul urban, ne incarcam bateriile in mijlocul ei, iar ceea ce omul incearca sa faca duplicand natura, trebuie sa fie cel putin la fel de implacabil ca mana ei.

Din aceasta cauza, nimic din ce horticultorul face, nu trebuie si nu poate sa arate “urat”, sa nu fie armonic, sa nu atraga privirea si sa nu incante. Cu atat mai mult meseria de pomicultor, care lucreaza cu individualitati. Atunci cand sunt chemat sa infiintez o plantatie sau o livada, primul lucru pe care il fac este sa ma sui undeva deasupra terenului si sa stau. Stau si ma uit, incercand sa surprind dialogul pamantului cu noi, oamenii. Ce vrea spatiul acela, ce poate oferi, ce vecinatati are -  si nu ma refer aici in primul rand la habitat uman, cat mineral, vegetal si animal, ce ar sta cel mai bine acolo, ce ar imbraca pamantul si cum ar “respira”cultura mea, plantatia sau livada in acel spatiu. Nu este un exercitiu meditativ lipsit de importanta, si nici derizoriu, ci o atenta observatie a tot ceea ce presupune viitoarea “colonizare” a terenului, caci pomicultorul nu pune 1500 de pomi la 1.70 m cu sistem de irigare si cu brazda intoarsa din toamna, la intamplare. Sa nu va imaginati ca este suficient!  Este nevoie inclusiv de pastrarea armoniei spatiului respectiv, de folosirea liniile geodezice de forta, care aduc terenului particularitatile de fertilitate sau dinamica, de respectarea pozitiei soarelui, acest astru pe care aproape ca il blestemam zilnic ca ne incinge prea tare, dar fara de care o livada nu ar fi decat o insiruire de frunze pe ramuri si asa mai departe, poezia poate continua. In traducere, frumosul si utilitarul sunt dreapta si stanga aceluiasi corp care trebuie sa desavarseasca  o munca frumoasa.

 

inperspectiva.ro

 

Mereu mi s-a intamplat sa fiu solicitat de arhitecti peisagisti pentru a-i ajuta in a incadra un mar sau un gutui intr-o gradina  familiala, sau pentru a aseza niste arbusti fructiferi la gardul cu vecinii. Desigur, o poti face si tu, dar poti sa ratezi de la plantare la fructificare, din cauza ca locul ales este prost si nu favorizeaza specia respectiva, cum desigur, am vazut multe greseli facute de arhitectii peisagisti care folosesc specii pomicole impotriva cerintelor lor naturale. Si evident, ca efectul scontat lipseste sau se diminueaza.  Cand sunt solicitat pentru a incadra o specie pomicola, arbore fructifer, arbust sau semiarbust intr-un décor, altul decat o plantatie care are reguli rigide de infiintare, calculez cu atentie in jur, ma uit mereu dupa elementele care cred ca ar fi cele mai importante si apoi ma sfatuiesc cu ceilalti si fac  recomandarea. In general, omul vrea ca ceea ce are in gradina, livada sau pe domeniu, sa fie frumos, sa arate bine, sa produca fructe, si sa necesite cat mai putina ingrijire. Dintre aceste deziderate, unele se poat realiza, altele nu, si depinde foarte mult de cum suntem educati, de bugetul pe care il avem si de cat de mult intelegem ca horticultura este o stiinta a cumularii, unde inveti azi, pui in practica maine si imbunatatesti poimaine! Aceasta inseamna, de fapt, evolutie, atat personala, cat si profesionala.

 

inperspectiva.ro

 

De ce sunt foarte multi plopi?

Nu mai sunt, pentru ca anii de dupa 1989 au adus deplasarile edililor pe la targuri de profil, au mai vazut si ei capitale europene si au descoperit noi specii. In vremurile de dinainte erau multi plopi pentru ca este un arbore citadin fara prea mari pretentii. Creste drept si ocupa putin spatiu in aceste conditii, se pot face din el perdele de protectie datorita portului sau columnar si creste repede. Desigur, toata lumea este iritata de puful de plop, dar vestea buna este ca acum stim ca exista specii de plop care nu fac puf, asadar, putem reveni la aceasta specie fara sa mai avem de-a face cu latura lui alergica.

 

Parerea dumneavoastra despre speciile de pomi preferate, cum se raporteaza un inginer horticultor la copacii foarte batrani

Vedeti dumneavostra, copacii batrani sunt ca batranii unei familii; se spune ca cine nu are batrani, sa si-i cumpere. Am sa va dau un exemplu recent, vazut in Germania, unde am fost intr-o deplasare de studii cu studentii Facultatii de Horticultura, la unul dintre cele mai mari targuri de profil din Europa, “Intervitis Interfructa”. Vizitand cu aceasta ocazie si Universitatea din Hohenheim, celebra prin vechime si excelenta universitara pe care o promoveaza, am ramas  cu totii impresonati sa vedem ca in campusul universitatii, un stejar foarte batran, uscat, ramas intre alti doi arbori falnici si verzi, dar ancorat, cat sa nu strice peisajul daca ar cadea sau ar disparea.  Acolo arborii se conserva, materialul vegetal este la fel de pretios ca omul, si cand fac aceasta afirmatie, nu pot decat sa privesc amar catre modul in care forurile din Bucuresti inteleg sa conserve si promoveze vegetalul.  Si un copac batran, uscat sau deteriorat poate sa iti imbrace spatiul, sa iti raspunda unei nevoi de decorare sau sa puncteze o specie existenta. Asta inseamna respect pentru natura si o viziune corecta asupra naturii si habitatului.

Desigur, situatia sta putin altfel in pomicultura, in sectorul unde roadele vorbesc. Pomii batrani aici nu sunt musai necesari sau nu te ajuta la productie, de aceea va trebui mereu atentie ca parcul pomicol sa fie intregit perioadic, pentru ca o plantatie batrana nu mai da randament.

inperspectiva.ro

 

Exista o diferenta intre pom si arbore?

Da, exista o diferenta fundamentala, ca sa nu spun ca este, de fapt, o eroare de cunoastere, care se transmite din generatie in generatie si este o greseala de exprimare si nu este o viziune personala, ci un fapt statuat de Academia Romana. “Pomul” este cel care rodeste poama, face fructul pe care il mancam, ne hraneste, fie ca este salbatic sau cultivat, pe cand arborele este cel care decoreaza, care se poate incadra in speciile dendrologice si ale carui fructe nu le mancam…Asa scrie in DEX! Astfel, intotdeuna, un stejar va fi un arbore, iar un zarzar va fi un pom (chiar el si salbatic). Personal, lupt din rasputeri sa-mi dezvat studentii - si nu numai-  de expresii desuete gen “craci”, “crengi” sau altele de acest gen. Ca horticultori, trebuie sa ne respectam meseria si sa ii deprindem instrumentele, ca sa nu mai spun ca sunt cuvinte inregistrate de DEX ca fiind figurative, astfel incat pot avea si mai multe intelesuri si folosirea lor aleatorie este pur si simplu o greseala de exprimare in limba romana.

 


inperspectiva.ro


inperspectiva.ro