PRIMA PAGINA   INTERVIURI   CONTACT

 

 


inperspectiva.ro

 

 


 

STIINTA


inperspectiva.roDr. Doru Marian Suran – Directorul Institutului Astronomic al Academiei Romane

Un nume de referinta -Spiru Haret- numele fondatorului astronomiei moderne stiintifice romanesti este atribuit unui crater pe Luna.

 

 

 

Institutul Astronomic din Bucuresti

Institutul Astronomic din Bucuresti are o vechime de 105 ani. A fost infiintat in 1908 prin preocuparea si staruinta  fostului Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice Spiru Haret. Acesta si-a facut studiile la Observatorul din  Paris elaborand in anul 1878 teza de doctorat  cu titlul “Asupra invariabilitatii axelor mari ale orbitelor planetare” la sustinerea careia a participat si marele mecanicist al secolului al XIX -  Henri Poincaire.  Spiru Haret a revenit in Romania cu ideea implementarii astronomiei in tara noastra prin infiintarea unui Observator Astronomic. Terenul Observatorului, care este destul de mare (3 hectare), a fost donat de boierul Bosianu (stralucit om politic si de cultura, fost premier in anul 1865, ulterior parlamentar si membru de onoare al Academiei Romane) statului roman in anii 1880.Terenul a apartinut mai intai Institutului de Metereologie si ulterior Institutului Astronomic. In cadrul Institutului Meteorologic a functionat, intr-o cladire separata, o mica luneta meridiana. Constructia Observatorului din Bucuresti  a inceput in 1908 dupa planuri asemanatoare Observatorului din Liege, Belgia. A inceput ca un observator  care studia pozitia stelelor pe cer precum si miscarea aparenta a  acestora (astrometrie), conform preceptelor sfarsitului de secol XIX si inceput al secolului XX, cu lunete astronomice.  Partea de astrofizica (studiul compozitiei fizice si chimice ale obiectelor cosmice) a fost atasata Observatorului abia in anul 1957.

inperspectiva.roInceputurile astrometrice ale Observatorului Astronomic precum si infrastructura adiacenta (marea luneta meridiana si luneta ecuatoriala) se datoreaza Academicianului Nicolae Coculescu, membru fondator al Academiei de Stiinte din Romania. Academicianul Demetrescu, cel mai pregnant reprezentant al astralului de la noi pana acum, a demarat partea de astrofizica  prin achizitionarea in anul 1957 (cu ocazia Anului Geofizic International) a unui  telescop stelar de 50cm si a unei lunete solare. Acestea au ramas pana acum cele mai performante instrumente astronomice al Romaniei. Ulterior s-a mai adaugat un sistem de supercalcul pe care l-am adus in Institut in anul 1995 pentru a dezvolta partea de cercetare (modelare) teoretica.

Institutul Astronomic functioneaza sub egida Academiei Romane  si a fost unul dintre primele institute ale Academiei Romane . A existat o perioada de intrerupere, in care institutul a apartinut de Ministerul Invatamantului si apoi de Institutul de Fizica (1977-1990). Incepand cu anul 1990 Institutul Astronomic s-a reintors la Academia Romana, fiind afiliat Sectiei de Stiinte Matematica a acesteia. In decursul istoriei sale centenare, Institutul a avut trei academicieni. La ora actuala Institutul Astronomic are trei filiale: Bucuresti, Cluj-Napoca si Timisoara.

Din nefericire, la ora actuala baza materiala a Institutului este destul de redusa si amplasata in zone cu mare poluare atmosferica nocturna (centre sau periferii de orase). Astfel, desi acum un secol Observatorul Astronomic se afla amplast in afara orasului, la ora actuala telescopul astronomic principal al Romaniei, cu diametrul oglinzii de 50cm, este amplasat in centrul Bucurestiului (Parcul Carol). Pentru  a dezvolta baza materiala de observatie incercam sa achizitionam noi terenuri, pe care sa putem construim noi statii de observatie. Acestea urmeaza a fi localizate departe de orase si in zone cat mai inalte, in care conditiile climatice (temperatura, presiune, umiditate, vant) si astroclimatice (turbulenta atmosferica scazuta, poluare nocturna mica) sa fie optime. La ora actuala  incercam sa achizionam o zona undeva in Tara Hategului. O sa incercam sa studiem si posibilitatea de a achizitiona teren si in strainatate pentru constructie unui observator astronomic romanesc si in strainatate. Ca zona vorbim in primul rand de emisfera sudica  in care se pot observa mult mai multe obiecte ca in emisfera nordica. Este vorba de centrul Galaxiei care ne aduce aproape un miliard de obiecte observabile fata de cateva zeci de milioane de stele care se pot observa din zona noastra, precum si de galaxiile satelite Caii Lactee – Norii lui Magellan.. 

Romania este, in domeniul spatial, membra ESA (Agentia Spatiala Europeana) si dorim sa devina membra si a Observatorului European Sudic (ESO), echivalentul european al ESA in domeniul astronomiei. La ora actuala incercam sa diversificam participarea Institutului Astronomic atat la observatiile astronomice de la sol (prin accesarea de timp de observatie la mari instrumente astronomice din strainatate), cat si  implicarea in misiuni spatiale importante NASA si ESA (MOST, CoRoT, KEPLER, GAIA).

inperspectiva.ro

Doru Suran si astronomia

Cand a avut loc eclipsa totala de soare din 15 februarie 1961, eu aveam 9 ani si  ca orice copil curios, primul lucru pe care l-am facut a fost pregatirea pentru a observa eclipsa. La televizor si la radio se indicau modul cel mai simplu de a observa o eclipsa de soare - printr-o sticla afumata. Mi-am facut singur sticla afumata, primul meu instrument astronomic. Observarea, sau mai bine zis intrezarirea acelei eclipse printre nori, mi-a declansat pasiunea pentru astronomie.

inperspectiva.ro

Dupa aceea, am inceput sa citesc o serie de carti despre astronomie. In prima dintre ele  se  descria cum se contruieste o luneta astronomica si imediat mi-am construit si eu una. Luneta am focalizat-o pe Luna, dar primul obiect observat de mine a fost o galaxie - Marea Galaxie din Andromeda (M31). A doua carte  de astronomie  pe care am citit-o a fost “Dialog între cele doua sisteme principale ale lumii” a lui Galileo Galilei. Asa incat va dati seama, daca la 9-10 ani citesti o asemenea carte, interesul pentru astronomie si viitorul vor fi fost deja trasate. Am inceput sa fac observatii de amatori si de la 10 ani mi-am dorit foarte tare sa lucrez in astronomie. In acest scop am urmat cursurile Facultatii de Matematica. Lucrarea de licenta, sustinuta in anul 1974, a fost din domeniul Cosmologiei (domeniu inca neabordat sistematic la ora aceea in Romania), iar cea de    specializare/masterat -din domeniul Fizicii Solare. Dupa terminarea facultatii am fost angajat in industrie (2 ani si jumatate), iar ulterior am fost chemat sa lucrez in cadrul Observatorului Astronomic unde activez neintrerupt din anul 1977.

De cand sunt in Institutul Astronomic am lucrat, din punct de vedere observational, cu telescopul de 50 de cm. Fiind cel mai mare instrument al Romaniei am avut avantajul de a lucra prioritar in cea mai puternica si dezvoltata ramura a astronomiei romanesti la acea ora, dar si actual - Astrofizica Stelara.

Cariera mea observationala a depins de conditiile astroclimatice din zona telescopului de 50cm din Bucuresti. Cand am venit eu la Observator,  in anul 1977, se vedea inca Calea Lactee cu ochiul liber. Acest lucru s-a intamplat cam pana in anul 1985. Pe vremea lui Ceausescu - din cauza economiei de energie si electricitate - in oras era bezna si noi aveam conditii propice de observatii astronomice. Dupa 1985 insa poluarea a inceput sa creasca, la ora actuala din numarul de stele pe care ar trebui sa le observam cu ochiul liber (-6000 de stele pe bolta cereasca) mai observam doar cateva sute. Speram sa nu ajungem ca in New York unde se observa doar zece stele pe cer. Pentru cunoscatori, magnitudinea maxima accesibila cu ochiul liber in Bucurest a scazut de la magnitudinea 6 la magnitudinea 3! Astfel incat, dupa anul 1985, am inceput treptat sa ma reorientez spre partea teoretica a astrofizicii stelare. In paralel, bazat pe tema lucrarii de licenta, am implementat Cosmologia ca ramura de cercetare stiintifica in Institut. Preocupat de tot ce este nou, am reusit sa implementez in Institut si o baza puternica hardware si software in domeniul IT si de supercalcul sau cum este cunoscut in literatura de specialitate  - domeniul HPC (High Performance Computing). Platforma de calcul folosita a pornit de la un IBM 370 (cel mai perfortmant in anii ’70-’90, de la Magurele), ajungand la platforma de supercalcul de tip SGI a Institutului, platforma care pana in anul 2013 a fost proprietate ESA.

inperspectiva.ro

inperspectiva.roProiectele de interes stiintific ale Dvs.

De cand sunt in Institutul Astronomic am reusit sa implementez in cercetarea romaneasca o serie de modele si metode noi si originale, care pe baza compararii cu datele de observatie (obtinute de la sol cu telescopul de 50cm sau din spatiu) sa permita determinarea parametrilor geometrici, cinematici, dinamici si astrofizici importanti pentru diverse clase de obiecte cosmice.

O simpla enumerare a acestor domenii ar fi urmatoarea:

Stele:

Structura sistemelor stelare binare: sfera-sfera si elipsoid-elipsoid (1977), iar pentru cele stranse pe baza geometriei lobilor Roche (1995).

Evolutie stelara: stele singulare (1977-1982), stele duble in interactie (1983-1985).

Modelarea stelelor pulsante: radial (1978-1982), neradial(1983-1985).

Metode de inversiune a pulsatiilor stelare (metode de seismologie stelara/asteroseismologie): stele pulsante radial cu mai multe perioade de pulsatie (1933-1991), stele pulsante neradial (1995 – 2005) .

Astronomie Galactica:

Determinarea gradientilor de chimicitate/abundenta in Galaxie si in alte galaxii folosind stelele pulsante ca trasori (1985-1993)

Astronomie extragalactica:

Determinarea structurii la mare scara locala in Universul local (1987-1993)

Determinarea efectelor de interactii in evolutia galaxiilor si a roiurilor de galaxii (1983-2005)

Ridicari de scari de distante in Univers folosind decalaje spectrale fotometrice (bazate pe metode AI de invatare automata) (1999-2005)

Cosmologie:

Determnarea in premiera a semnalului oscilatiilor acustice barionice (BAO) in repartitia la mare scara a materiei in Univers  folosind datele obtinute de Las Campanas Redshift Survey, luindu-se in calcul repartitia spatiala a ~100.000 de galaxii din emisfera sudica (1990-1993). Aceasta a aparut intr-un articol al revistei romanesti de astronomie (Romanian Astronomical Journal, vol 3, pp.1) Acelasi semnal a fost redescoperit de echipa americana de la telescopul Sloan Digital Sky Survey in anul 2005, luindu-se in calcul repartitia spatiala a ~ 1.000.000 de galaxii din emisfera nordica.

 

 

Inceputurile astronomiei in Romania

Astronomia reprezinta studiul obiectelor naturale din Cosmos in timp ce cercetarile spatiale se ocupa de obiectele cosmice artificiale. Cele doua sunt ramuri complementare si nu trebuiesc confundate intre ele.

Astronomia in Romania dateaza din cele mai vechi timpuri, incepand cu Sarmizegetusa dacica unde se gaseste cadranul solar si un presupus templu-calendar dacic - ceva asemanator constructiilor megalitice de la Stonehenge. Ale noastre dateaza din sec III- II inaintea erei noastre. In lucrarile istoricilor antici (Herodot, Iordanes) astronomia apare ca o preocupare constanta la daci. De altfel, Zamolxis (zeitatea principala a dacilor) a fost el insusi discipolul lui Pitagora. Se pare ca el ar fi adus o parte din cunoasterea astronomica elena pe teritoriul tarii noastre. Inceputurile cercetarilor astronomice sustinute in Romania dateaza din anul 1792 cand a fost infiintat primul Observator din tara la Alba Iulia (sub egida Institutului Bathianeum). Si in Tara Romaneasca si Moldova au existat preocupari de astronomie. Petru Cercel a fost student  la Universitatea din Padova, Italia, si a avut preocupari de astronomie. Dimitrie Cantemir in lucrarile sale din secxolul XVII-lea a introdus date  astronomice si geodezice.  Totodata, o serie de carti astronomice foarte vechi au circulat pe teritoriul tarii noastre . In secolele XVII - XIX au existat preocupari astronomice legate mai ales de partea de geodezie si de navigatie marina. In secolul al XIX-lea s-au trasat hartile geodezice ale Romaniei de catre ingineri romani in colaborare cu ingineri francezi. In cadrul Institutului de Meteorologie, la sfarsitul secolului XIX functiona o mica sala meridiana.

La inceputul secolului XX astronomia s-a dezvoltat in Observatorul Astronomic din Bucuresti (1908). Au fost construite ulterior Observatoarele din Iasi (1913), Cluj-Napoca (1920) si din Timisoara (1960). In anul 1977 Observatoarele stiintifice din Romania, alaturi de un laborator de pe platforma Magurele au fost reunite sub denumirea de Centrul de Astronomie si Stiinte Spatial, sub egida Platformei de Fizica de la Magurele). Dupa anul 1990 Centrul s-a separat intr-un Institut Astronomic (aflat sub egida Academiei Romane) si un Institut de Cercetari Spatiale (ramas sub egida Plaformei de Fizica-Magurele).

inperspectiva.ro

Misiuni ale Institutului Astronomic

Institutul Astronomic a fost mereu angajat in cooperari internationale de prestigiu, participand in anii ’50-’90 la observatii directe astrometrice  si la alcatuirea unei serii de  cataloage de stele si de obiecte extragalactice. Incepand cu anul 1990 Institutul Astronomic a participat si participa  separat (atat sub egida Agentiei Spatiale Romane, cat si direct sub egida ESA si NASA) la o serie de misiuni spatiale dedicate studiului obiectelor astronomice. Astfel, in domeniul fizicii solare si a heliosferei folosim datele obtinute de misiunile solare SOHO si Ulise.

In domeniul astrofizicii stelare suntem angajati in misiunile spatiale  NASA/Kepler si ESA/CoRoT, fiind angrenati in investigarea precisa a interioarelor stelare (folosind metode seismice), precum si in studiul sistemelor stelare binare si exoplanetelor (folosind metode de tranzite). Personal, particip la ora actuala cu lucrari in comun alaturi de echipele acestor misiuni spatiale, folosind insa modelari proprii.

In studiul Galaxiei noastre (Galaxia Calea Lactee) la ora actuala suntem angajati in misiunea spatiala Gaia, o misiune spatiala care urmeaza sa studieze ~ un miliard de corpuri ceresti pe toata suprafata boltei ceresti.  Misiune a fost lansata in 19 decembrie 2013 si urmeaza sa devina operationala in aprilie 2014. Noi suntem angajati in alcatuirea catalogului de obiecte respective si interpretarea acestuia.

In ceea ce priveste astronomia extragalactica si cosmologia, folosim datele telescopului spatial Hubble (HST). Avem in viitor preocupari de a intra in consortii legate de asa numitele situatii spatiale exceptionale (SSA, Space Situational Awareness). O prima componenta SSA vizeaza posibile  pericole spatiale legate de eruptiile solare si actiunea lor asupra Pamantului si a navelor spatiale. O a doua componenta este legata de studierea obiectelor periculoase, asteroizi periculosi care se pot ciocni cu Pamantul. O a treia componenta priveste deseurile spatiale care exista la aceasta ora in Cosmos si care pot cadea pe Pamant cu efecte diverse.


inperspectiva.ro

Panorama interactiva


inperspectiva.roViitorul astronomiei romanesti si a Institutului Astronomic

In abordarea viitorului astronomiei romanesti, si implicit a Institutului Astronomic, trebuie sa aruncam o privire critica asupra trecutului acestuia, pentru a putea  trage invatamintele necesare si pentru a putea trasa stratregia noastra viitoare.

Cei 105 ani de istorie a Institutului Astronomic au indicat o ramanere sistematica in urma a cercetarilor romanesti fata de cele de pe plan mondial. Astfel, in anii 1910, cand in lume se dezvolta astrofizica si baza sa instrumentala aferenta, Romania isi propunea dezvoltarea unei baze instrumentale de tip astrometric, de sfarsit de secol XIX. In anii 1920 cand in lume se dezvoltau cercetarile de astronomie extragalactica, noi inca ne calibram instrumentatia astrometrica. In anii 1950 cand in lume se dezvoltau cercetarile de cosmologie, cu infrastructura aferenta, noi abia ne dezvoltam o baza astrofizica firava. In anii 1980-1990 astronomia romaneasca isi dezvolta o cercetare teoretica proprie in cosmologie, care, din pacate, nu a fost sustinuta niciodata de o baza materiala corespunzatoare.

Intr-o analiza a cercetarii stiintifice din Institut doua pericole majore ne pandesc: infrastructura si baza materiala actuala a Institutului (telescoape cu apertura de 40-50cm) sa  cada in nivelul de amatorism de pe plan national si sa creasca incontrolabil decalajul dintre infrastructura si baza materiala a Institutului in raport cu cea europeana si mondiala, si implicit decalajul dintre cercetarea astronomica de profil din tara si cea de pe plan mondial. Astfel in anii 2020 astronomia pe plan mondial va trece de la o instrumentatie de pana la 10m apertura (diametrul oglinzii celui mai mare telescop actual) la o apertura de 30m-40m.

La ora actuala exista voci din cercetarea romaneasca de profil care inca vorbesc de o abordare a viitorului ca stiinta de nisa, cu directii de cercetare sporadice si functie de oportunitati ale momentului. Adica pastrarea unui model strategic tot defectuos. De asemenea exista voci din cercetarea romaneasca de profil care incearca substituirea participarilor la misiuni spatiale celei a dezvoltarii astronomiei proprii. Fara sa se inteleaga ca misiunile spatiale sunt drastic limitate in timp (din cauze cosmice), in spatiu (din cauza duratei limitate de lucru) si in performante (limitarea instrumentatiei in greutate legata de posibilitatile de lansare). Astfel, cele mai mari telescoape operative la ora actuala in spatiu sunt din clasa 2-4m, implicand costuri aferente de lansare si mentinere pe orbita de ordinul a 1-3 miliarde de euro, in timp ce instrumentatia de la sol actuala benificiaza de telescoape de 10m, cu un pret de fabricare si intretinere mult mai mic, de ~100 milioane de euro. Telescoape din clasa 10m-40m sunt prohibitive la ora actuala a fi trimise in spatiu. La fel si radiotelescoape cu diametrul antenei mai mare de 10m. In spatiu pot opera insa cu succes telescoape de dimensiuni modice care sa acceseze linii si benzi din spectrul electromagnetic imposibil de decelat de la sol din cauza prezentei atmosferei terestre.

Pornind de la aceasta istorie amara, incercam sa abordam viitorul astronomiei romanesti si a Institutului Astronomic in mod diferit. Propria mea viziune incearca sa dezvolte armonios toate directiile de cercetare astronomica in Romania si in Institut, incadrate intr-o activitate viitoare durabila, coerenta si sustinuta. Si totul bazat pe o infrastructura materiala, fie ea si minimala, care sa acopere necesitatile tuturor directiilor de cercetare astronomice actuale.

In urma acestor analize incercam la ora actuala sa definim directiile viabile de cercetare in anii urmatori precum si necesitatile de infrastructura si instrumentatie ale cercetarii astronomice romanesti. In primul rand ne propunem in viitor dezvoltarea bazei de observatie proprii incercand  achizitionarea unui instrument performant pentru Romania. La ora actuala cel mai mare telescop care se afla in curtea noastra este un telescop cu diametrul oglinzii de 50 cm ce poate lucra doar in astrofizica stelara. Daca incercam sa abordam observational  si alte domenii ale astronomiei precum:  astronomia extragalactica  (observari de galaxii la distante mari) si cosmologia  (observarea structurii la mare scara a Universului, precum si determinarea cantitatii de materie si energie obscura), aceasta  ar insemna achizitionarea unui viitor  telescop din clasa 1.5-2.5m  apertura (diametrul oglinzii). Pentru achizitionarea unui astfel de telescop, incercam sa aplicam la diverse competitii din tara si strainatate.

 Un telescop astronomic este un obiect destul de complicat care are o perioada de amortizare foarte mare, intre 25-50 de ani. Telescopul noastru actual de 50 cm costa cam 100.000 de euro. Un telescop performant pentru Romania, din clasa 1.5 metri ar costa undeva la 3-5 milioane de euro. Un telescop performant din clasa 2.5 metri ar costa undeva la 15 milioane de euro . Un telescop mare, de 10m, costa cam 100 milioane de Euro. Telescoapele si mai mari, de 25-40m, costa in jur de 1 miliard de euro.

In paralel incercam sa ne dezvoltam si baza de supercalcul, prin achizitionarea atat a unor echipamente de tip multiprocesoare, dar de procesoare grafice care sunt la ora actuala mult mai performante si eficiente in unele dintre domeniile astrofizicii.

 

 

inperspectiva.roCine produce telescoapele profesionale?

La telescoape problema o constituie turnarea blatul de oglinda care apoi se slefuieste. Blaturi de oglinda se toarna doar in cateva locuri din lume. Unul din locurile pe care aproape intreaga Europa il foloseste este fabrica din Sankt Petersburg care a construit oglinda de 6 metri a telescopului rusesc din anii ’80. Mai exista si firme americane care toarna blatul. Blatul este apoi polizat de alte firme, care in functie de experienta lor, realizeaza oglinzi cu suprafete mai mult sau mai putin perfecte. Suprafata oglinzii  trebuie sa aiba o anumita forma geometrica foarte precisa. Noi am incercat sa cooperam cu firme din Germania. Telescopul nostru actual, de 50cm, este de tip  Carl Zeiss, dar aceasta firma in momentul de fata nu mai lucreaza aparatura astronomica, ci numai microscoape si aparatura foto. Acum in Europa exista multe alte firme de mare prestigiu.

Telescoapele se comanda specific pentru observarea  diferitelor tipuri de obiecte. In functie de tipul de obiecte de observat se determina diametrul oglinzii, caracteristicile optice ale telescopului si instrumentatia de inregistrare care urmeaza a fi instalata pe acesta. Telescoapele sunt unicate si tipul de constructie intra in proiectul respectiv. Componentele mecanice se construiesc rapid, dar componenta optica se construieste greu. Un telescop de un metru are undeva la 1 an de zile tipul de constructie (turnare si polizarea oglinzii principale), un telescop de 2, 5 m are timpul de constructie undeva intre 3- 5 ani, iar componenta optica este cea care asigura durata de amortizare extrem de lunga a instrumentatiei astronomice – intre  de 25 si 50 ani. Dar exista telescoape faimoase care inca lucreaza. De exemplu  telescopul de 2.5m la Mount Wilson (SUA) care lucreaza fara inrerupere din anul  1920 – telescop folosit in determinarea expansiunii Universului, sau cel de 5 m  de la Mount Palomar (SUA) care lucreaza din anii ’50 si care a ramas un telescop de super top.

 

 

Ce parere aveti despre telescopul Hubble?

Cu ocazia unei conferinte stiintifice legata de varsta stelelor, din anul 2008, am fost la Baltimore, la Institutul Spatial care opereaza telescopul Hubble (STScI, Space Telescope Science Institute). Intr-una din zile am fost dusi sa vizitam laboratoarele lor si ni s-au explicat unele probleme legate de telescopul Hubble. In acea perioada ei tocmai se pregateau sa repare a doua oara telescopul Hubble, folosind una dintre ultimile misiuni ale navetelor spatiale.

Telescopul Spatial Hubble (HST), cu diametrul oglinzii de 2.5m, lansat cu ajutorul unei navete spatiale in anul 1990, la inceput a avut o problema legata de oglinda. S-a incercat remediarea problemei optice folosind o alta misiune de naveta spatiala. Reparatia a fost efectuata direct, prin iesirea in spatiu a doi cosmonauti. Durata de reparatie lungindu-se foarte mult si existand pericolul de a se sta prea mult in spatial cosmic, cosmonautii insarcinati cu reparatia au fortat inchiderea oglinzii telescopului. Iar instrumentatia spectroscopica nu au mai putut nici ea sa fie reparata in timp util.

In anul 2008 cand am fost noi  la Baltimore, se pregatea o noua misiune spatiala care sa adauge o serie de instrumentatii spectroscopice telescopului. Pentru aceasta trebuia demontata oglinda telescopului. Cand s-au dus in spatiu cu una dintre navete au constatat insa ca se blocase un surub ce fixa oglinda si care nu se mai putea deschide. NASA a  stat cativa ani sa se gandeasca cum pot desface surubul. Pana la urma s-au dus in spatiu si singura metoda de a desface surubul a fost  sa-i dea cu ciocanul. Astfel in  anul 2009 s-a reusit si repararea instrumentatiei spectroscopice a telescopului. La ora actuala telescopul spatial Hubble lucreaza foarte bine, atat fotometric cat si spectroscopic.

Hubble este una din navele cosmice care au avut o durata de viata foarte lunga. Neasteptat, pentru ca sunt unele misiuni mult mai sofisticate si mai moderne, dar care din  diferite cauze (activitate solara intensa, micrometeoriti) au avut de suferit. Sunt cele care se departeaza prea mult de orbita Pamantului . De exemplu  telescopul NASA/Kepler de la  misiunea spatiala la care participam noi, si-a pierdut unul dintre stabilizatoarele pe orbita in urma activitatii solare. Telescopul a fost conceput sa studieze timp de 5 ani o singura zona de pe cer, un singur grad patrat de cer. La ora actuala telescopul spiraleaza, putand inca sa furnizeze imagini, astfel incat, la ora actuala i-a fost schimbat programul stiintific de lucru.

La o  alta misiune la care am participat, de data asta ESA/CoRoT, telescopul a avut bratele panourilor solare prea lungi si datorita impacturilor de micrometeoriti intai a cedat un panou si apoi, in timp, a cedat si celalat panou. Telescopul este viabil dar nu mai are panourile care sa-i confere energia, astfel incat s-a pierdut complet legatura. Si asa  s-a incheiat misiunea respectiva. Insa Telescopul Spatial Hubble a avut norocul sa fie una din navele cosmice lansate inca din anii ‘90 si care lucreaza foarte bine si in prezent.

inperspectiva.ro

Pasionati in astronomie?

In astronomie lucreaza diverse tipuri de oameni. Asa cum in sport sau in muzica, ca sa obtii performante, trebuie sa incepi activitatea de cand esti mic, tot asa, cei ce incep astronomia de tineri se simt. Cei pasionati, se simt. O alta categorie o reprezinta cei carora le place astronomia si lucreaza de placere, dar care nu trebuie sa fi inceput  neaparat astronomia din tinerete. Si mai este o categorie, cei pentru care astronomia reprezinta o meserie pur si simplu. In functie de aceasta se obtin si performantele stiintifice. Cei care sunt pasionati obtin performante intr-un timp foarte scurt, iar ceilalti intr-un timp mai lung.

Am avut foarte multi colegi pasionati de astronomie, in special din generatia in varsta, care din nefericire, la ora actuala, trebuie sa o schimbam pentru ca au ajuns la pensionare.

In Institutul Astronomic de-a lungul timpului avem doua generatii lipsa, cei care au plecat in strainatate si s-au afirmat pe plan international – diaspora astronomica romaneasca. Pentru a inlocui vechea generatie incercam sa aducem diaspora inapoi in tara ca sa poata lucra in domeniul astronomic. Multi din ei s-au cam plictisit sa stea in strainatate si vor sa ajute astronomia romaneasca. La ora actuala ne pleaca multi tineri care nici nu mai trec pe la Observator. Castiga olimpiade internationale de astronomie si ulterior pleaca la mari universitati. Probabil ca si acestia, in timp, se vor intoarce si ei in tara.

Exista aceasta categorie de astronomi profesionisti. Cei care activeaza in Institutul Astronomic, fiind angajati in cercetarea sustinuta de profil. Dar mai exista categoria de astronomi amatori, cei care  fac astronomie de placere, au program de observatie noaptea,  dar care au joburi de zi in alte domenii. Multi dintre ei au rezultate si performante notabile, fiind descoperiritori de obiecte cosmice, comete, asteroizi . Multi dintre acestia conduc observatoare astronomice populare sau planetarii. Unul este in Bucuresti  - Observatorul “Vasile Urseanu”, altele prin tara. La Observatorul din  Galati de curand s-au descoperit noi asteroizi si stele duble.

 

 

inperspectiva.roExista contributii romanesti la dezvoltarea astronomiei in strainatate?

Exista in primul rand nume romanesti atribuite unor corpuri cosmice. Un nume de referinta  -Spiru Haret-  numele fondatorului astronomiei moderne stiintifice romanesti este atribuit unui crater pe Luna. Aproape toata echipa care lucreaza in studiul asteroizilor au numele dat unor astfel de corpuri ceresti: Mirel Barlan, Alin Nedelcu.

Avem un coleg care lucreaza observational in Canare cu telescoape de 4-10m - Ovidiu Vaduvescu. Avem colegi care au un scor stiintific si scientometric foarte mare, care lucreaza in domeniul corpurilor din sistemul solar  (Mirel Barlan), precum si  in  astronomia galactica si extragalactica  (Cristina Popescu, Dana Casetii, Andreea Font ).

In domeniul astronomiei au existat rezultate notabile incepand inca de la Spiru Haret. Spiru Haret a realizat un studiu al stabilitatii planetelor mari din sistemul solar. Aceea a reprezentat o teza de doctorat care este citata in foarte multe lucrari. De atunci si pana acum exista o serie de lucrari care se pot socoti de referinta in astronomia europeana si mondiala. Avem metode  in premiera folosite in triangulatia satelitara. Profesorul meu de la facultate, Calin Popovici, are o metoda care este citata in triangulatie satelitara si la ora actuala. In cadrul Observatorului Astronomic s-au efectuat unele dintre primele observatii ale lui Pluto (1931-1932), descoperit in America in anul 1930.

Avem o serie de lucrari de referinta, mai ales in cadul misiunilor spatiale, care aduc grad de noutate.

Institutul nostru, de-a lungul timpului, a participat la multe si variate proiecte pe plan national si international. Personal, am avut participari la proiecte de toate tipurile: de tip NATO, de tip NASA si ESA, de tip national si  am fost angajat la Observatorul din Paris-Meudon (1995,1998, 2000).

 

Credeti in existenta extraterestrilor?

La ora actuala noi pamantenii avem aproximativ 100 de ani de comunicatie terestra. Noi ar trebui sa fim vizibili, undeva dus intors la ~50 de ani lumina fata de Pamant. Ar trebui sa se simta influenta activitatii terestre si cineva ar fi avut timp sa ne raspunda. Dar nu avem inca nici un raspuns, sau nu stim inca sa-l punem in evidenta.

Cercetarea exoplanetelor (planete din afara Sistemului Solar, care orbiteaza in jurul altor stele) se afla abia la inceput. Prima exoplaneta a fost descoperita in anul 1995, iar pana acum s-au descoperit si studiat aproximativ 3000 de astfel de exoplanete. Acestea ne-au furnizat date pretioase asupra existentei sistemelor exoplanetare. Se pare ca toate stelele obisnuite, care nu sunt in faze de finale sau de formare, poseda exoplanete. Aproape 80 la suta dintre stelele aflate in zona noastra (la mai putin de 10 ani lumina de noi)  poseda exoplanete. Astfel, existenta planetelor in jurul stelelor devine un fenomen cosmic banal. Deci, ceea ce noi credeam ca este un fenomen exotic, la ora actuala s-a dovedit ca este un fenomen comun. Sunt puse in evidenta linii de oxigen si hidrogen in spectrele anumitor exoplanete care pot atesta existenta apei. Unele dintre aceste exoplante sunt de dimensini asemanatoare Pamantului si sunt solide, altele se gasesc in zona habitabila a sistemelor stelare respective (zona in care conditiile de temperatura pot face posibila existenta apei sub forma lichida si deci a  unor forme de viata). Deocamdata noi nu avem inca nici un mesaj direct ca raspuns.

inperspectiva.roZilele trecute citeam ca , se pare, ca pe Marte a existat apa, fiind dovezi ale unui sol argilos, care s-ar fi format la baza lacurilor si care ar atesta o posibila existenta a apei pe Marte undeva acum 3,5 miliarde de ani. Daca au existat microorganisme acestea vor fi atestate de descoperirile misiunilor spatiale. De asemenea, unii asteroizi contin apa. Cometele sunt formate din gheata.

Planetele fiind comune in Univers, s-ar putea ca existenta vietii sa fie o banalitate, sub diverse forme de existenta, de la cea microscopica la cea evoluata, aceasta depinzand de stelele mama si de zonele in care se formeaza. In Sistemul Solar, Pamantul se afla la ora actuala in asa numita zona propice de existentei a vietii”, situate undeva intre orbita lui Venus si dincolo de orbita lui Marte, unde temperatura permie aparitia vietii. De asemenea, Soarele (steaua noastra mama) se gaseste situat in Galaxie la ~25.000 ani lumina  de centrul Galaxiei noastre (Calea Lactee). Aceasta reprezentand o zona care nu este nici prea apoape de centrul Galaxiei (foarte violent din punct de vedere al activitatii stelare, unde ciclul de viata al stelelor este foarte rapid si nu exista timp suficient pentru a se inchega viata pe acele planete) si nici prea departe, unde stelele au timp de evolutie foarte lung, iar planetele nu au ajuns inca la maturitate. Deci ne gasim in asa numita  “zona propice existentei vietii din Galaxie.

Mai este problema existentei extremofilelor – organisme foarte simple care pot trai in conditii extreme fizice si geochimice…

Mai exista si nori interstelari de materie organica care contin caramizile vietii …

Mai exista si posibilitatea panspermiei – viata transmisa de la o planeta la alta via diferiti vectori de transmisie: meteoriti, asteroizi, comete. Sau corpuri ratacitoare de la un sistem planetar la altul …

Cand vorbim despre “viata inteligenta in Univers” trebuie sa rezolvam insa o ecuatie si mai complicata – ecuatia lui Drake. Este vorba de a estima si termeni care contin probabilitatea ca formele de viata inteligente sa aiba capacitatea si dorinta de comunicare cu alte civilizatii, precum si de timpul în care o civilizatie atinge stadiul tehnologic avansat necesar comunicarii cu alte civilizatii stelare. Asa incat, atunci cad vorbim despre posibilitatea existentei vietii si a vietii inteligente in Univers trebuie sa rezolvam un gigantic puzzle stiintific, fara a avea insa apriorica diagrama rezolvarii sale.


inperspectiva.ro


      PRIMA PAGINA   INTERVIURI   CONTACT