STIINTA


Dr. Magda Stavinschi

Director Institutul Astronomic al Academiei Romane 1990-2005

Presedinte Comisia Internationala de Educatie Astronomica 2006-2009

Peste douazeci si cinci de ani, am venit noapte de noapte senina, sa observ trecerea stelelor la meridian

 

 

 

Dr. Magda Stavinschi

Am facut Facultatea de Matematica, pe vremea aceea Matematica-mecanica si atunci se faceau trei ani cursuri generale de matematica si dupa aceea urma o specializare. Dupa acei trei ani mi se parea ca tot ceea ce faceam eu la matematica era un pic cam abstract, adica nu vedeam aplicabilitatea a ceea ce invatam si am simtit nevoia unei aplicatii mai interesante. Mi-am dat seama ca mecanica cereasca, respectiv astronomia, oferea un camp extrem de interesant de aplicare a teoriilor si, in felul acesta, chiar mi-am facut teza de licenta pe problema timpului, timpul masurat din punct de vedere astronomic. Este o problema extrem de interesanta. Terminand prima specialitatea Astronomie am fost repartizata la Observatorul Astronomic al Academiei si sansa mea a fost sa continui aceste preocupari privind timpul astronomic.

inperspectiva.ro

Domeniul meu de interes principal a fost studiul rotatiei Pamantului, implicit al timpului astronomic si probleme de mecanica cereasca: studiul orbitelor, studiul miscarilor corpurilor ceresti etc. In ultimii ani am devenit foarte interesata de problemele educatiei astronomice. Fiind 15 ani director al Institutului Astronomic al Academiei Romane (1990-2005) mi-am dat seama ca era foarte greu sa mai aducem tineri pregatiti in astronomie atata timp cat aceasta nu se mai preda si nici nu se mai preda in scoli si, practic, nici in universitati. Am inceput sa ma interesez care este situatia pe plan mondial. Situatia astronomiei este destul de diversa de la o tara la alta. In 1996 am devenit Presedinta Comisiei Internationala de Educatie Astronomica pe care am condus-o timp de un mandat, adica trei ani (2006-2009). O alta problema extrem de interesanta care ma preocupa in mod special in ultima vreme este istoria astronomiei. Am organizat chiar in septembrie 2013 o scoala internationala de astronomie si astrofizica si am constatat ca foarte multi tineri straini ma intrebau daca noi suntem prima generatie care facem astronomie in tara noastra. Pe de alta parte nici in tara noastra nu stiu prea multi care ne-au fost inaintasii. Au mai auzit eventual de Spiru Haret si cam atat. Este foarte important sa stii ce inaintasi ai avut, ce cercetari valoroase s-au facut de-a lungul timpului sau care este impactul international al prezentei sau interventiilor inaintasilor, poate sa-si continue cu fruntea sus propriile sale cercetari, sa se faleasca cu asta cand ajunge la un congres international. Ca sa recapitulez, sunt interesata: din punct strict stiintific, de astrometrie (sunt coautor al unei carti abia publicate la Cambridge University Press pe aceasta tema), de studiul rotatiei Pamantului si mecanica cereasca, iar ,din punct de vedere al astronomiei generale, de educatia astronomica si istoria astronomiei.

 

 

inperspectiva.roCe este timpul?

Eu ma voi referi la timpul astronomic. Deseori se confunda  “timpul vreme” cu “timpul astronomic”. Timpul – vremea – e reprezentat de schimbarile meteorologice care au loc la nivelul planetei, ba se vorbeste acum si de metereologie planetara, iar timpul astronomic este aceasta scurgere a timpului pe care o simtim fiecare in viata noastra, pe ceasurile noastre, dar, evident, si la nivel planetar, adica modul in care, de exemplu, vorbim ca Universul s-a format acum vreo 14 miliarde de ani, sa spunem de cand este sistemul solar sau de cand exista viata pe Pamant.

Se stie ca timpul este dat de ceas. Erau la un moment dat ceasuri cu cuart, acum sunt ceasuri atomice, dar timpul masurat pe baza unor principii fizice, deci periodicitatea care este extrem de regulata la nivelul atomului de cesiu nu este suficient pentru utilizatorul de fiecare zi, si nu mai vorbesc de misiunile spatiale, de GPS-uri etc., care au nevoie de un timp real, ori acest timp real e legat de rotatia Pamantului. Se stie ca alternanta zi-noapte este data de rotatia Pamantului in jurul axei sale, dupa cum anul este dat de miscarea de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui.

 

 

Natura timpului.

Timpul a fost constientizat odata cu omul. Omul si-a dat seama ca este zi si ca urmeaza noaptea, s-a gandit mereu la ciclul zi-noapte, iar incetul cu incetul a avut nevoie de o precizie mai mare sa vada ca e dimineata , ca e dupa amiaza, pana a ajuns recent la diviziunile pe care le cunoastem noi, de secunda si fractiuni de secunda. Totul este o conventie, singurele lucruri naturale pe care le cunoastem sunt: alternanta zi-noapte data de rotatia Pamanatului care se face in 24 de ore si anul. Cat despre diviziuni, putem sa impartim ziua in 13, 17 sau oricate diviziuni, insa treptat s-a gasit aceasta diviziune, ora, respectiv secunda. Acest lucru s-a facut prin experienta celor care au avut nevoie de un timp cat mai exact. Mai intai au avut nevoie de asa ceva preotii, preocupati de calendar, agricultorii, vanatorii, pescarii. Sunt mii de ani de cand au inceput masuratorile timpului, chiar la noi in tara se cunoaste ca la Sarmisegetuza exista un sanctuar dacic, dar acela reprezinta in acelasi timp si un calendar. S-au facut multe studii, s-au scris carti. Iata ca dacii cunosteau cu foarte mare precizie si durata anului si, evident, durata zilei.  Stim si la ora actuala ca sunt unii care folosesc orele ante meridian si orele post meridian. Originea longitudinilor a fost foarte tarziu stabilita si cu mari dificultati. In cazul latitudinii era mai usor pentru ca aveai un reper, ecuatorul si polii. De exemplu eu am fost surprinsa , apropo de istoria astronomiei, vazand ca Hrisant Notara, care a publicat in 1716 la Paris o carte “Introductio ad geographiam et sphćram ”, in care sunt si capitole de astronomie, da, se pare, pentru prima data, coordonatele oraselor Bucuresti si Targoviste. Daca latitudinea este oarecum acceptabila, longitudinea este complet aiurea. Cum sa fie? Nu se poate. Ba da, pentru ca, in acea epoca originea nu era Greenwich, ci undeva pe Insula de Fier, o insula franceza din Oceanul Atlantic. Intre timp originea longitudinilor s-a mutat la Greenwich prin rezolutia din 1884 a Conferintei Internationale a Meridianului. Povestea este de fapt mai veche, Observatorul din Greenwich fiind construit in 1675, adica dupa cel din Paris, construit de Ludovic al XIV-lea in 1667. Oricum, observatoarele au fost construite special pentru orientarea marinarilor, adica pentru stabilirea longitudinilor pe mare. In secolul XIX intervine o alta problema, cea a fuselor orare pentru ca daca luai o origine comuna pentru longitudini, adica cea de la Greenwich, fiecare localitate situate mai la est sau mai la vest avea o alta ora locala.

Cu alte cuvinte, in momentul in care transporturile s-au extins pe arii cat mai largi si viteza de deplasare a crescut, la Bucuresti era o ora, la Craiova alta etc. Acesta este motivul pentru care Charles Dowd propune in 1863 un sistem standard de fuse orare pentru caile ferate americane, care va fi generalizat în 1876 la propunerea canadianului Fleming. Acesta propune un orologiu standard de 24 de ore care sa nu fie legat de nici un meridian. Trei ani mai târziu sugereaza ca origine antemeridianul Greenwhich, adica cel situat la 180° de celebrul Observator. In fine, Conventia Internationala a Meridianului adopta in 1884 un timp universal de 24 de ore, debutand la miezul noptii de la Greenwich ŕ Greenwich. Pana in 1929 aproape toate tarile de pe glob au aderat la aceasta Conventie. Conform acesteia, Romania are ora fusului 2, adica doua ore diferenta de Greenwich si, asa cum se stie, vara trei ore. Ora locala coincide cu ora fusului aproximativ in dreptul Constantei, in dreptul litoralului. Intre litoral si extremitatea vestica a tarii este o diferenta de vreo 40 de minute. Deci ora la vest nu mai corespunde cu ora locala, ora oficiala. Dar la Bucuresti, e simpatic, avem aproape un sfert de ora diferenta intre ora locala si cea oficiala. De ce sa nu ne imaginam ca de aici vine…sfertul academic.

 

Papa Grigore al XIII-lea si-a dat seama ca data echinoctiului diferea de data calendarului cu 10 zile pe vremea respectiva. S-a facut trecerea la stilul nou, calendarul Gregorian, dar in tarile ortodoxe, Romania , Rusia, Bulgaria, Grecia …abia in sec XIX s-a introdus acest calendar.

inperspectiva.ro

inperspectiva.roRevenind la ore, s-a depasit problema zilei, problema fuselor orare etc, era nevoie de secunda cu precizie extrem de mare. Toata lumea are un ceas foarte precis la care secunda ar fi suficienta, dar exista domenii, cum este fizica nucleara sau zborurile spatiale, care au nevoie de milionime, miliardime de secunda. Sigur, ceasul atomic da o precizie extraordinara, dar daca las timpul sa se scurga dupa un ceas atomic, merge uniform, da cateva miliardime de secunda pe an cel mult eroare, totul e perfect, dar timpul dat de ceasul atomic incepe sa se decaleze foarte mult de timpul dat de ceasul Pamant. De ce? Pentru ca rotatia Pamintului nu este deloc uniforma. Exista, sa spunem, neregularitati care sunt cunoscute si pot fi prevazute. De exemplu, exista asa-numita neregularitate seculara, de ordinul a doua miimi de secunda pe secol. Ea este cauzata de atractia Soarelui care este foarte departe, dar este mare, si de atractia Lunii care este mica, dar este aproape. Atractia lor genereaza mareele - binecunoscutele fluxuri si refluxuri ale apelor oceanelor - si care duc la o franare a rotatiei Pamintului. Aceasta franare duce la o alungire a duratei zilei. Aceasta este o problema care se cunoaste, deci ceasul atomic ar putea fi corectat pentru a-l apropia de ceasul Pamant. Mai sunt si alte variatii ale rotatiei terestre: de exemplu, cele sezoniere datorita climei, vanturilor si acestea oarecum pot fi prevazute. Dar exista o gramada de neregularitati care nu pot fi prevazute, de exemplu cele care apar in urma caderii meteoritilor; spunem ca a cazut un meteorit de 1000 kg, nu-i mare lucru, dar per total acesta are o contributie la masa Pamintului, deci o ingreunare a masei globului terestru, ceea ce duce la modificarea rotatiei Pamintului, deci a timpului real. Marile cutremure, marile eruptii vulcanice, tsunami- in momentul acestor evenimente majore, rotatia Pamantului sufera o oarecare variatie si cum nu pot modifica ceasul Pamant, modific ceasul atomic si aceasta se face prin asa-numitele salturi de secunda care au inceput din 1972, adica in momentul in care diferenta intre cele doua orologii, cel natural si cel fizic, depaseste 9 zecimi pe secunda, deci se apropie de secunda, se mai face un salt, iar acest salt este din nou o conventie, deci ceasul atomic este intors, sa spunem la figurat, pentru a fi aproape de ceasul Pamant. Aceasta se face de obicei in noaptea de Revelion cand nimeni nu mai e atent la secunda respectiva sau se face eventual la mijlocul anului. Cand se face saltul ne spune Pamantul. Deci din cauza tuturor motivelor insirate mai inainte, cand Pamantul se roteste, apar si neregularitatile , atunci mai ajustam ceasul atomic si in felul acesta diferenta a ajuns la 35 de secunde intre timpul atomic care a inceput sa fie masurat in anii ’50 pe baza ceasurilor atomice si timpul universal, dat de rotatia Pamantului. Daca am masura timpul numai cu ceasul atomic, am putea ajunge la un moment dat ca la amiaza sa avem 12 noaptea si asa mai departe. Inca o data, ceasul real de care nu ne putem dispensa, mai ales cei din navigaie, fie ea terestra sau cosmica, ramane ceasul Pamant. Ceasul atomic este definit pe baza unor fenomene extrem de regulate care au loc la nivelul atomului, care au fost descoperite mult mai tarziu in sec XX si care ne dau in sfarsit un timp aproape uniform. Nimic nu este perfect, nici macar la nivelul atomului. Pentru navigatia spatiala este perfect sa stie un timp uniform, dar, pe de alta parte timpul este compozitia Pamantului intr-o anumita clipa. Intr-o misiune spatiala trebuie, pozitia navei este data de pozitia Pamantului in timp real, nu in timpul dat de ceasul atomic. Timpul inseamna pozitia Pamantului in fiecare clipa, in spatiu.

inperspectiva.ro 

Cine a “avut nevoie” printre primele dati de masurarea timpului?

Chiar relativ curand s-a vorbit de calendarul maias. Oamenii au avut nevoie de acest calendar, ei aveau nevoie sa stie, pe de o parte, in ce perioada a anului suntem, cand incep insamantarile, cand se face recolta etc. Pe de alta parte, existau o gramada de ritualuri religioase care trebuiau sa se faca intr-o anumita perioada a anului. Iata ca nevoia acestor repere, calendare, a impus intr-un fel masurarea timpului. Pe de alta parte, este problema masurarii timpului zi-noapte. In cartea pe care am scris-o “Timpul de-a lungul timpului”, am vorbit mult despre masurarea timpului. Un “instrument “ de masurare a timpul a fost clepsidra, cunoscuta de prin anul 1400 i. Hr. ; chiar si la ora actuala unii mai folosesc ceasul de nisip care se rastoarna. O alta metoda de masurat timpul : calugarii citeau un anumit pasaj din Biblie si cand ajungeau la o anumita pagina stiau ca a trecut o ora sau doua, dar masurarea timpului era cu totul relativa mai ales ca bietul calugar mai putea si adormi. Inventivitatea oamenilor a fost extrem de bogata in acest domeniu. Ceasul natural, cocosul- era tot o masura a timpului. Tarziu, cand a inceput perioada expeditiilor, au fost construite ceasurile mecanice care au inceput sa se apropie de o masurare cat de cat mai regulata pentru faptul ca oamenii aveau nevoie sa se deplaseze pe ape, urmand ca pe masura ce tehnica a avansat - transporturile, comunicatiile-, viteza a crescut si a intervenit nevoia masurarii cat mai precise a timpului. Nu mai vorbesc de secolul XX care a adus performante in fizica, astfel ca, pe de o parte, aceasta are nevoie de un timp extrem de exact si, reciproc, ca urmare a progreselor fizicii, am obtinut un timp cat mai exact.

Si la noi in tara istoria masurarii timpului a avut particularitatile ei. In general, cei care s-au ocupat de determinarea, pastrarea si transmiterea lui, au fost astronomii. Ei s-au ocupat si cu determinarea coordonatelor; de exemplu, noi stim ca suntem la doua ore diferenta de Greenwich sau sase, sapte ore sau chiar 12 ore la est sau la vest de alta localitate. La ora actuala se spune GMT (Greenwich Mean Time). Este gresit, pentru ca “mean time”, adica “timpul solar mijlociu “ se masoara de la amiaza, nu de la miezul noptii, cum se masoara timpul civil, adica este o eroare de 12 ore. Mai mult, originea timpului (sau originea orelor sau originea longitudinilor) nu mai este nici macar meridianul zero al Greenwich ului. Este un meridian conventional foarte precis, care este foarte aproape de Greenwich. Acest timp universal, mai corect timpul universal coordonat UTC, este cel in care sunt transmise semnalele de radio, de ex, cand spunem: aici Bucuresti ora X, atunci aceasta este ora in timp universal conventional. Este un timp atomic, dar apropiat, prin salturile de secunda de timpul real, dat de rotatia Pamantului,.

inperspectiva.ro

Timpul este de sine statator?

Cand vorbim de timp, din punct de vedere fizic si al relativitatii, ne referim la un complex spatiu-timp. Deci nu puteam vorbi de timp fara spatiu si invers. Chiar asa se si numeste: spatiu-timp. Timpul este cat va exista spatiul si spatiul cat va exista timpul. Nu stim sa aiba vreo origine sau vreun final. Se spune ca Universul are o anumita durata care ar fi de 13, 8 miliarde ani. Cosmologia era pana nu demult foarte teoretica; acum exista insa misiuni spatiale (COBE sau WMAP) care verifica teoriile. Dar pana si teoria Big Bang-ului este un model, adica, pe baza teoriei, pe baza masuratorilor, lumea stiintifica internationala accepta aproape suta la suta ca Universul ar fi fost pornit de la o explozie initiala etc. Exista atatea teorii paralele, ca de exemplu teoria multiversului, adica un ansamblu al tuturor universurilor posibile, printre care si cel pe care-l cunoastem noi. Iata o problema care ramane in atentia arstronomilor : cand s-a nascut Universul. Mai mult, dupa cum stiti, nici o teorie nu poate explica ce s-a intamplat in primele fractiuni de secunda ale Universului, adica nu putem spune nimic precis despre acel moment zero al Universului. Poate ca acest timp sa fi fost din totdeauna si sa mearga intotdeauna, adica sa nu fi avut origine. Mi-a placut un comentariu al unui astronom francez care a spus la un moment dat: “toata lumea este preocupata de problema timpului, momentului zero al Universului, dar putini se intereseaza ce exista sub zero grade absolut.” Iata de ce problema nasterii Universului intereseaza teologia, religiile, astronomia, fizicienii, chiar si pe omul pe care nu-l prea preocupa probleme stiintifice foarte aprofundate, dar care se intreaba: de cand suntem, incotro mergem, cat va mai exista Universul. De exemplu, tot se vorbeste de sfarsitul lumii. De fiecare data cand am ajuns la acest capitol am spus ca eu personal am vorbit de nu stiu cate sfarsituri: ba ca e o aliniere de planete care duce la final (ceea ce nici macar nu se poate intampla pentru ca planetele se deplaseaza pe orbite aflate in planuri diferite, deci niciodata nu pot sa stea in linie dreapta), ba ca sfarsitul a fost anuntat de mayasi pentru 2012, sau ca anul 2000 ar fi trebuit sa fie un sfarsit al lumii. Deci toate sunt conventii, dar sfarsitul planetei va exista cu adevarat, dar mai este pana atunci.

 

 

inperspectiva.roCat mai are deci de trait Pamantul?

Aproximativ 4 miliarde si jumatate de ani. Daca noi vom avea grija sa ne conservam planeta noatra - pentru ca omenirea are posibilitatea sa-si distruga cu fortele care exista la ora actuala, propria planeta -, deci daca avem intelepciunea si eu sper sa o avem, sa ne conservam planeta in conditii naturale, ea va mai dura cat va dura Soarele. Ori peste 4, 5 miliarde de ani aproximativ, combustibilul solar se va consuma si Soarele nu va mai fi sursa noastra de viata. Toate planetele se vor raci, iar planeta Pamant nu va mai exista. Dar s-ar putea chiar daca planeta isi va pierde conditiile de viata. Dar cine stie? Poate pana atunci vom sti cum sa ne mutam in alt sistem stelar.

 

 

Exista timp in afara Universului?

Timpul este legat de spatiu. Ce inseamna Universul? Este tot ce cunoastem prin teoriile si tehnicile actuale. Or, tot timpul pe care-l cunoastem este legat de spatiu. Progresul care s-a facut in ultimele patru secole de cand Galileo Galilei si-a indreptat o luneta spre cer in 1609, si mai ales in ultimele decenii, sunt atat de spectaculoase incat eu sper ca aceste limite ale cunoasterii sa se deplaseze spectaculos in numai cativa ani. S-ar putea ca foarte curand urmasii nostri sau chiar noi sa cunoastem mai mult despre ceea ce inseamna azi,“dincolo”.

Pamantul are, dupa cum se stie, un singur satelit natural care este Luna. Daca la 4 octombrie 1957 se lansa primul satelit artificial, la ora actuala exista mii de sateliti artificiali; fiecare folosim un GPS sau un telefon, toate acestea sunt doar cateva din urmarile acestor sateliti artificiali.

 

 

Anii lumina

Cand vorbim de ani-lumina, multi se gandesc la o unitate de timp. Anii-lumina sunt distante si reprezinta distanta pe care o parcurge raza de lumina prin vid intr-un an iulian. Ea este uriasa : are cca 9,5 miliarde km. De exemplu, stim ca Soarele este la 8,3 min, deci inseamna ca distanta pe care o parcurge de la Soare ajunge pe Pamant dupa 8,3 minute, iar cea mai apropiata stea de noi – Proxima Centauri se afla la 4,2 a.l. Fiecare corp este la un numar de secunde-lumina (Luna), minute-lumina sau ani-lumina. Este nevoie de aceasta masura pentru ca distantele in sistemul solar, ca sa nu mai vorbim in Univers, sunt uriase, deci nu am mai putea sa ne descurcam cu kilometri sau cu milioane de km. Exista si alte unitati dar acestea sunt de domeniul strict stiintific. La inceput am avut repere pentru masuratori niste stele, numite cefeide. Ele au jucat un rol foarte important ca etaloane de distante datorita relatiei din perioada si luminozitatea lor ; cu cat o cefeida este mai luminoasa cu atat perioada variatiei ei de stralucire este mai mare. La ora actuala sunt masuri atat de sofisticate care apartin efectiv astronomiei, in care distantele sunt masurate cu precizii foarte mari. Anul-lumina insusi este aproape foarte mic la nivelul distantelor de Univers. Dar, ramane cea mai utilizata unitate de masura a distantelor.

 

 

inperspectiva.roExista prin extrem “antitimp” corespunzator relatiei materie- antimaterie?

Timpul este legat de materie. Nu vad ce sens are avea anti-timpul. Anti-timpul ar fi scurgerea vremii legata din evolutia spatiului. Nu am auzit sa existe un anti-timp, desi folosim uneori aceasta expresie, dar cand vorbim de metode utilizate in intierire, adica in moderarea scurgerii timpului. Antimateria este legata tot de timpul pe care-l masuram noi. De fapt, termenul materie este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât si totalitatea de materie si antimaterie existenta în univers.

 

 

Din punct de vedere stiintific cum s-a masurat timpul?

Ca profesionit, de exemplu, peste douazeci si cinci de ani, am venit noapte de noapte senina, sa observ trecerea stelelor la meridian. Aveam un ceas fizic, foarte uniform, pe baza caruia incercam sa vad cat de neregulat a fost ceasul real – ceasul Pamant, mai exact rotatia Pamantului. Laboratorul in care am lucrat se numea chiar Serviciul de rotatie a Pamantului, deci nu “de timp”, desi eu legam evident rotatia Pamantului de timp. Exista si un serviciu international, IERS (International Earth Rotation Service) care masoara neregularitatile rotatiei Pamantului si anunta si salturile de secunda. La ora actuala s-a renuntat la instrumentele de la sol pentru ca avem in primul rand telemetre laser care si acestea sunt putin in competitie, adica sunt putin depasite de GPS uri (Global Position Satelite). Impreuna cu GLONASS, formeaza din 2011, un sistem de pozitionare prin sateliti complet operational si accesibil marelui public. Deci in acest fel stim rotatia Pamantului si luam mereu ca reper ceasul fizic, determinand apoi neuniformitatile sale. De exemplu, a fost un tsnami, axa de rotatie a Pamantului s-a decalat. Axa de rotatie a Pamantului se deplaseaza intr-un cerc foarte neregulat de vreo 15 metri, deci Polul Nord geografic nu este permanent in aceeasi pozitie. Si tocmai aceste evenimente care au loc, mai “scutura” putin Pamantul. (In raport cu stelele, axa de rotatie matura suprafata unui con in timp de 25.800 ani). Observatiile mele si ale colegilor mei erau trimise centrului mondial (BIH – Bureau International de l’Heure) care le prelucra si stabilea timpul astronomic real. Evident, prin perfectionarea tehnicilor, s-a renuntat la acest gen de observatii, iar astazi IERS masoara neregularitatile rotatiei Pamantului in functie de ceasurile fizice, ceasurile atomice pe baza masuratorilor date de mai multe tehnici. Cunoscand aceste neregularitati, IERS anunta salturile de secunda. Incepand cu anul 1999, s-a pornit o dezbatere asupra modului de a renunta la salturile de secunda. Ele vor fi inlocuite cu…salturi de ora, dar nu mai inainte de…2600.

Pe vremea cand faceam observatiile, existau acele semnale orare, adica ceasurile atomice cele mai bune din lume transmiteau niste semnale pe care eu, astronom, le receptionam tot prin niste metode electronice si in felul acesta aveam timpul fizic cu care comparam ceasul real, ceasul Pamant. Cum ceasurile atomice erau in acea vreme putine in lume, pot aminti de o metoda foarte interesanta asa numitul “flying clock”, asa-numitul ceas zburator; un ceas atomic se deplasa in diverse tari si incerca sa stabileasca ora locala, deci un timp etalonat metrologic in Romania fata de ora internationala. Au existat foarte multe metode de a stabili un ceas cat mai exact, in acea perioada ora era transmisa de la Observatorul Astronomic si e interesant de spus ca in secolului XIX, se tragea cu tunul de pe dealul Mitropoliei pentru a anunta amiaza, iar ora se transmitea prin telegraf de la Observatorul Astronomic ca sa se stie cand sa se anunte amiaza reala data de astronomi. Era o masuratoare destul de empirica, dar iata chiar si asa pe strada la noi era un ceas, care era cunoscut ca ceasul Observatorului, dar care a fost desfiintat pentru ca oamenii au astazi ceasuri extrem de precise pe care doar rareori le mai compara cu un etalon special.

inperspectiva.ro

Calendarul

Desi a existat calendarul maias, cel dacic, cel chinezesc etc., de cand exista calendare, totusi exista calendarul folosit pe tot globul de care-mi place sa amintesc ca este datorat lui Dionisie Exiguus sau Dionisie cel Mic, calugar nascut pe meleagurile Dobrogei, la Tomis, in functie de data nasterii lui Iisus Hristos. El l-a masurat in anul 525 si l-a transmis prin a sa “ Liber de Paschatae” sau “Cartea despre Pasti”, in care a stabilit ca data a inceputului erei noastre sa fie anul nasterii lui Iisus Hristos.  Eu am spus ca acest calugar a fost de doua ori geniu: pe de o parte, a apreciat aceasta data cu o eroare de 4-7 ani, care nu a putut fi inlaturata nici astazi, pe de alta, pentru ca a impus data nasterii lui Iisus Hristos intregii lumi, indiferent de religie. El nu a fost un oarecare pentru ca a fost special ales de Curia Papala, inaintea alor invatati ai vremii, de pilda calugarul Benedict, cel care a introdus ordinul Benedictin. Lui Dionisie i s-a dat asadar aceasta misiune pentru ca data Pastelui era departe de data echinoctiului de primavara si asa mai departe. El era deosebit de cult : avea cunostinte de istorie, arheologie, astronomie si cunostea multe limbi. Repet : calendarul, sau conventia pe care a introdus-o Dionisie cel Mic in secolul al VI-lea, stabilind o origine pentru calendar, se pastreaza si astazi de toata lumea atee, musulmana, crestina etc. Desi s-a raspandit in toata lumea, nu este desigur un calendar perfect. Nu a existat anul 0, deci au existat anul 1, anul nasterii lui Iisus Hristos si anul 1 inainte de nasterea lui Iisus Hristos, sau in era noastra sau inainte de era noastra. Organizatia Natiunilor Unite a primit diverse propuneri de calendare, de pilda: sa nu mai notam anul nasterii lui Iisus Hristos cu 1, ci sa zicem ca anul acela a fost 10001 si, in acest fel, tot ce este istorie umana se incadreaza perfect. Nu am mai zice anul 370 inainte de Hristos ci, facem socoteala, anul 9630. Ar fi insa foarte greu sa modifici istoria, sa modifici toate calendarele; s-ar fi dat totul peste cap si atunci oamenii au pastrat aceasta conventie si probabil ca o vor pastra multa vreme de aici incolo.

La ora actuala, cum se stie, acest calendar nu este perfect. Rotatia Pamantului nu este exact de exact 365 de zile sau nici macar de 365 de zile si 6 ore. Si, cu toata introducerea anului bisect, problema ramane dificila, mai ales ca datele nu corespund cu numele zilelor in fiecare an etc. etc. Daca aceasta conventie ar fi inlaturata, s-ar crea o perturbatie de nedescris pe plan mondial. Iata doar cati opozanti are trecerea la ora de vara. Chiar saltul de secunda este pus sub semnul modificarilor. Dupa parerea mea, cel putin 2-3000 de ani va fi pastrat acest calendar.

inperspectiva.ro

Exista posibilitatea ca Universul sa posede o inteligenta proprie?

Exista niste legi ale Universului, daca acestea se pot considera inteligenta Universului sa le numim asa. Exista o legislatie a Cosmosului. Kepler a fost primul legiuitor. Se spune mereu ca el a descoperit legile. Nu, el a constatat, le-a dat o formula matematica care a fost ulterior imbunatatita si folosita si asa mai departe. Legile pe care le descoperim sunt legi care exista, dar noi luam doar cunostinta cu ele la un anumit moment dat.

 

 

inperspectiva.roHoroscopul

Problema acesta este foarte delicata. De cand exista el, omul vrea sa stie ce i se va intampla. Eu sunt surprinsa ca romanii se declara cred, intr-un procent enorm, crestini dar cred in horoscoape, ori Biblia este prima care interzice credinta in ghicit in general. Ghicit in ceva. Se spune ca Dumnezeu iti lucreaza destinul cu tine insuti. Altfel nu ar mai exista rugaciunile; de ce-am mai ruga daca totul ar fi stabilit. Sigur ca astrologia si astronomia s-au nascut impreuna din dorinta de a cunoaste mai bine lumea in care traim. La inceputul astrologiei interesul nu era spre individ, ci spre societate, spre grupuri. Dar dupa aceea, faptul ca astronomia s-a dezvoltat ca stiinta, deci o stiinta care are anumite reguli, legi, experimente, instrumente etc., cele doua, astrologia si astronomia, s-au despartit. Deja in Evul Mediu, nici in universitati nu se mai facea astrologia (v. interdictia lui Colbert cand a infiintat Academia de Stiinte). Evident ca astrii au o influenta asupra planetei, deci si a oamenilor, dar in nici un caz asupra destinului. Exista o serie de argumente foarte interesante. Chiar de curand am gasit o revista pentru femei, in care se introducea pana si a 13-cea zodie. Se stie ca Uniunea Astronomica Internationala in anii ’20 a stabilit ca sunt 88 de constelatii pe bolta cereasca, constelatiile fiind niste conventii. Eu pot sa-mi imaginez si un fier de calcat,daca vreau, intr-o configuratie de stele, iar in planul eclipticii, adica acolo unde se deplaseaza planetele sunt treisprezece, nu douasprezece constelatii. Dar iata ca unui astrolog i-a venit ideea sa se “modernizeze”, adica sa introduca si a treisprezecea constelatie, deci un amalgam extraordinar intre stiinta si astrologie. Plus ca mai este o problema. Ce este cu nasterile acestea fortate? Nu te nasti cand iti este sorocul, ci prin cezariana sau cand are medicul liber. Ce horoscop au oamenii respectivi? E foarte greu de stabilit cand este nascut embrionul, mai degraba se stie data nasterii; plus cei care se nasc dincolo de Cercul Polar care sase luni nu au planete deasupra capului, plus partea psihologica care este foarte importanta… Au fost teste facute in Statele Unite la niste universitati: la o mie si ceva de subiecti au dat ca ar avea de-a face cu horoscopul, la alti o mie si ceva de subiecti caracteristici legate de locurile de munca pe care le-ar putea avea. Cei carora li s-a spus ca au in fata horoscopul, si-au gasit imediat corelatii. Este o psihoza in care-ti recunosti anumite caracteristici etc pentru ca stii ca este horoscop. Sigur, exista anumite caracteristici comune, de exemplu, cei care sunt nascuti primavara sunt putini diferiti de cei nascuti iarna. Nu mai vorbesc de fenomenul precesiei care are ca efect deplasrea zodiilor cu o casuta. Este o problema delicata, pentru ca omul tare ar vrea sa stie ce i se intampla, ori acest lucru nu este legat de astri, este legat de o gramada de alti factori: de nasterea lui, de familie, de societate, dar si de modul in care-si intelege viata pe aceasta planeta.

 

 

 

 

 

 


inperspectiva.ro



inperspectiva.ro